O Călătorie prin Istorie

Salutare, tineri exploratori ai istoriei! Astăzi vom porni într-o călătorie fascinantă prin trecutul Țărilor Române, pentru a descoperi cum au luptat domnitorii noștri pentru libertate și unitate. Vom învăța despre bătălii curajoase, alianțe secrete și visul măreț al Unirii de la 1600. Pregătiți-vă să fiți uimiți de faptele eroice ale unor oameni extraordinari!

Secolul XIV: Apărătorii Țării Românești

În secolul al XIV-lea, doi domnitori viteji au apărat cu dârzenie Țara Românească: Basarab I și Mircea cel Bătrân.

Basarab I și Independența Țării Românești

Basarab I a fost cel care a reușit să unească toate micile ținuturi românești de la sud de Carpați, formând astfel statul medieval Țara Românească. În anul 1330, el s-a confruntat cu regele maghiar Carol Robert de Anjou. Deși Basarab a încercat să facă pace, oferind o sumă mare de bani, regele maghiar a refuzat. Așa a avut loc Bătălia de la Posada, între 9 și 12 noiembrie 1330. A fost o victorie strălucită pentru Basarab, care a adus independența Țării Românești! Principalul document care ne povestește despre această bătălie este „Cronica pictată de la Viena”.

Mircea cel Bătrân și Lupta Împotriva Otomanilor

Mircea cel Bătrân a înțeles de la început pericolul reprezentat de Imperiul Otoman. În 1389, el a ajutat sârbii în bătălia de la „Kossovopolje” (Câmpia Mierlei) împotriva turcilor.

În 1395, puternicul sultan Baiazid Fulgerul a invadat Țara Românească. Mircea a folosit o tactică inteligentă, numită „tactica pământului pârjolit”, atrăgându-i pe turci într-o zonă mlăștinoasă. Pe 17 mai 1395, Mircea a obținut o mare victorie la Rovine împotriva sultanului Baiazid. Unii istorici spun că au fost chiar două bătălii la Rovine!

La sfârșitul secolului XIV, amenințarea otomană a crescut. Regele maghiar Sigismund de Luxemburg a organizat o mare cruciadă anti-otomană, la care a participat și Mircea cel Bătrân. Din păcate, cruciada de la Nicopole din 1396 s-a încheiat cu victoria turcilor.

Diplomația în Secolul XIV: Alianțe pentru Apărare

Pe lângă luptele militare, domnitorii români au folosit și diplomația, adică relațiile cu alte țări, pentru a-și apăra statele.

Petru I Mușat și Alianța cu Polonia

În a doua jumătate a secolului XIV, Moldova s-a întărit sub domnia lui Petru I Mușat. El a căutat o alianță cu Polonia, o mare putere creștină. În 1387, a semnat un tratat la Lvov, prin care recunoștea suzeranitatea regelui polonez Vladislav Iagiello. Acest tratat era anti-maghiar, având ca scop protejarea Moldovei de politica de extindere a Ungariei.

Mircea cel Bătrân și Alianțele Sale

La început, relațiile lui Mircea cel Bătrân cu Ungaria erau tensionate, așa că s-a apropiat și el de Polonia. În 1389, la Radom, prin intermediul lui Petru I al Moldovei, Mircea a încheiat un tratat de alianță cu regele polonez. Acest tratat, reînnoit în 1390 la Lublin, era tot anti-maghiar.

La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân și regele maghiar Sigismund de Luxemburg au lăsat deoparte vechile lor rivalități și s-au aliat împotriva turcilor. Pe 7 martie 1395, la Brașov, au semnat primul tratat de alianță anti-otoman din sud-estul Europei, promițându-și ajutor reciproc.

Iancu de Hunedoara: Cavalerul Neînfricat

Iancu de Hunedoara a fost o figură importantă în secolul al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei și a luptat neobosit împotriva otomanilor.

Victoriile lui Iancu de Hunedoara

În 1442, turcii au atacat Transilvania, dar Iancu s-a repliat și i-a învins pe Valea Ialomiței. Între 1443-1444, a organizat „Campania cea lungă” la sud de Dunăre, obținând victorii la Nis și Sofia. Turcii au cerut pace, iar Pacea de la Seghedin a fost favorabilă Ungariei, turcii promițând să nu atace timp de 10 ani.

Din păcate, o nouă cruciadă din 1444 s-a încheiat cu dezastrul de la Varna, unde regele Ungariei a murit. Iancu a devenit atunci guvernator al Ungariei.

În 1456, Iancu a obținut la Belgrad cea mai mare victorie împotriva turcilor, dar a murit răpus de ciumă. Pe mormântul său stă scris: „S-a stins lumina lumii„.

Vlad Țepeș: Domnitorul Dreptății

Vlad Țepeș a avut trei domnii în Țara Românească și este cunoscut pentru politica sa autoritară și pentru că a luptat împotriva corupției și a otomanilor.

Lupta lui Vlad Țepeș împotriva Otomanilor

În a doua sa domnie (1456-1462), Vlad Țepeș a încheiat un tratat de alianță anti-otoman cu Matei Corvin și a refuzat să mai plătească tribut turcilor. A avut loc incidentul de la Giurgiu, unde a tras în țeapă pe turcii trimiși să recupereze tributul.

În 1462, sultanul Mahomed al II-lea a invadat Țara Românească cu o armată uriașă. Vlad Țepeș a organizat Atacul de noapte de la Târgoviște (16-17 iunie 1462), o victorie importantă, chiar dacă turcii erau mult mai numeroși. Din păcate, a fost trădat și închis timp de 14 ani la Budapesta.

În 1476, a redevenit domn pentru scurt timp, fiind ucis de boieri.

Ștefan cel Mare: Apărătorul Moldovei

Ștefan cel Mare a domnit în Moldova între 1457 și 1504 și a fost unul dintre cei mai mari domnitori români, luptând pentru independența țării sale.

Principiile Politicii Externe a lui Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare a avut trei principii importante în politica sa externă:

• Obținerea independenței (adică anularea suzeranității altor puteri).
• Construirea unui sistem de alianțe (cu țări precum Veneția și Geneva).
• Tactici militare inteligente, propunându-și să nu lupte cu doi dușmani deodată.

Etapele Luptei lui Ștefan cel Mare

1. Emanciparea de sub suzeranitatea Ungariei: Ștefan a cucerit cetatea Chilia în 1465 printr-un vicleșug. În 1467, a obținut o mare victorie la Baia împotriva lui Matei Corvin, anulând suzeranitatea Ungariei.
2. Luptele cu turcii: În 1470, Ștefan a refuzat să mai plătească tribut. În 1474, a folosit din nou „tactica pământului pârjolit” împotriva armatei otomane. Pe 10 ianuarie 1475, a obținut o victorie istorică la Vaslui – Podul Înalt. În 1476, deși a fost învins la Războieni, Valea Albă, a reușit să transforme înfrângerea într-o victorie prin tactica hărțuielii, iar Mahomed al II-lea a fost nevoit să se retragă. Din păcate, în 1484, turcii au cucerit Chilia și Cetatea Albă. În 1487, Ștefan a încheiat pace cu turcii și a reluat plata tributului.
3. Emanciparea de sub suzeranitatea Poloniei: La început, Ștefan a recunoscut suzeranitatea Poloniei. În 1485, a avut loc „Jurământul de vasalitate de la Colomeea”, considerat o mare umilință. Însă, în Bătălia de la Codrii Cosminului, Ștefan l-a învins pe regele Poloniei, anulând suzeranitatea poloneză, confirmată prin Tratatul de la Hârlău.

Ștefan cel Mare a murit în 1504 și este înmormântat la Putna.

Unirea de la 1600: Visul lui Mihai Viteazul

Mihai Viteazul a fost domn al Țării Românești și, pentru o scurtă perioadă, domn al tuturor celor trei Țări Române: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Drumul spre Unire

În octombrie 1599, a avut loc Bătălia de la Șelimbăr, unde Mihai Viteazul a învins armata principelui Transilvaniei, Andrei Bathory. Imediat după victorie, Mihai a unit Transilvania cu Țara Românească.

În anul 1600, campania militară a lui Mihai Viteazul în Moldova a fost un succes. El l-a învins pe domnitorul Moldovei, iar cetatea Sucevei s-a predat fără luptă. Astfel, Mihai a devenit unicul stăpânitor în Țara Românească, în Ardeal și în toată Moldova. A fost un moment istoric, când toate cele trei țări române au fost unite sub un singur conducător!

Provocările Unirii

Din păcate, unirea nu a durat mult. În septembrie 1600, Mihai a fost învins în Bătălia de la Mirăslău și a pierdut Transilvania. În octombrie 1600, a fost învins și în Bătălia de la Bucov, pierzând Țara Românească și Moldova.

În august 1601, Mihai Viteazul a obținut o victorie la Guraslău, dar a fost o victorie amară. La scurt timp după, în august 1601, Mihai a fost asasinat de habsburgi pe Câmpia Turzii.

Începuturile Modernității: Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir

În secolele XVII-XVIII, alți domnitori importanți au marcat începutul modernității în Țările Române.

Constantin Brâncoveanu: Martirul Credinței

Constantin Brâncoveanu a fost domn al Țării Românești între 1688 și 1714. El a pus bazele unui adevărat cabinet diplomatic în marile capitale europene. Deși recunoștea suzeranitatea otomană, în secret s-a apropiat de Imperiul Habsburgic. În 1659, a semnat un tratat de alianță anti-otoman cu austriecii, primind titlul de „Prinț al Imperiului Romano-German”.

Aceste acțiuni i-au adus însă sfârșitul. În 1714, a fost înlăturat de la domnie de către turci și executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi și principalul său colaborator, Ianache Văcărescu. Doi ani mai târziu, turcii au impus în Țara Românească un regim fanariot.

Dimitrie Cantemir: Cărturarul și Domnitorul

Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei între 1710 și 1711. El s-a orientat spre o alianță cu Rusia, o mare putere creștină. În aprilie 1711, la Luțk, a semnat un tratat de alianță anti-otoman cu țarul Rusiei, Petru I cel Mare.

Din păcate, în vara anului 1711, armatele ruso-moldovenești au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești, pe Prut. Dimitrie Cantemir a fost nevoit să renunțe la tron și s-a refugiat în Rusia. În urma domniei sale, turcii au impus și în Moldova un regim fanariot.

Sper că v-a plăcut această călătorie prin istorie! Ați văzut cât de mult au luptat domnitorii noștri pentru libertate și unitate. Este important să ne amintim de ei și de faptele lor eroice!