Testament – Analiză literară
1. Încadrarea în curent și specie:
Opera aparține curentului modernist prin:
– limbajul complex și ambiguu
– prezența metaforelor neobișnuite
– versificație originală (9-11 silabe, rime împerecheate)
– transformarea realității sociale în artă
– folosirea esteticii urâtului, inspirată din opera lui Baudelaire
Ca specie literară este o artă poetică deoarece:
– prezintă concepția despre menirea poetului
– exprimă viziunea despre creație și rolul artei
2. Tema principală:
Creația literară văzută ca moștenire spirituală transmisă cititorilor
Se dezvoltă prin două secvențe reprezentative:
– cartea ca treaptă spre maturizare („cartea mea-i, fiule, o treaptă”)
– transformarea realității crude în artă („din bube, mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”)
Viziunea despre lume este duală:
– estetica urâtului – arta poate fi creată din orice aspect al realității
– rolul poetului de a transmite și transfigura artistic sentimentele colectivității
3. Elemente de structură:
Titlul:
– sens propriu: document juridic pentru moștenire
– sens figurat: moștenirea spirituală lăsată generațiilor viitoare
Lirismul:
– subiectiv, marcat prin pronume și verbe la persoana I
– vocea poetului angajat social
Compoziția în trei părți:
1. Prima parte:
– cartea ca moștenire spirituală
– legătura între generații (străbuni-poet-cititor)
– importanța cărții în procesul maturizării
2. Partea a doua:
– procesul de transformare a realității în artă
– elemente transfigurate:
• sapa devine condei
• brazda devine călimară
• graiul simplu devine „cuvinte potrivite”
• zdrențele devin „muguri și coroane”
• veninul devine miere
3. Partea a treia:
– procesul creației:
• „slova de foc” – inspirația
• „slova făurită” – munca poetului
– relația rob (poet) – domn (cititor)
4. Expresivitate:
Figuri de stil principale:
– metafore („slovă de foc”, „slovă făurită”)
– simboluri („cartea”, „treapta”)
– antiteze (rob-domn, vechi-nou)
– imagini artistice diverse (vizuale, auditive)
Limbaj:
– registre stilistice variate (popular, cult, arhaic)
– terminologie diversă (religioasă, juridică, agricolă)
5. Semnificație:
Poezia reprezintă un testament spiritual în care poetul își exprimă concepția despre artă și rolul creator, transmițând generațiilor viitoare moștenirea sa literară ca pe o treaptă spre evoluție spirituală.Add to Conversation
Tema și viziunea despre lume în poezia „Testament”
Este poezia ce deschide volumul Cuvinte potrivite, publicat de către Arghezi în 1927.
1. Încadrare într-un curent/ specie
Ca specie, Testament este o artă poetică, poezie ce prezintă idei despre menirea poetului în univers, viziunea sa despre lume și rolul artei sale. În cazul nostru, poetul este un reprezentant social ce transpune în poezie trăirile sufletești ale poporului său.
Testament este o artă poetică modernă prin:
– ambiguitatea limbajului („Ca să schimbăm acum întâia oară/ sapa-n condei și brazda-n călimară”)
– existența unor metafore șocante precum „slova de foc” și „slova făurită”
– prozodia cu măsură variabilă de 9-11 silabe
– organizarea textului în cinci strofe polimorfe
– transfigurarea socialului în estetic
2. Prezentarea temei
Tema poeziei Testament o reprezintă creația literară, o moștenire creată prin efort și inspirație, destinată unui fiu spiritual.
Secvențe reprezentative:
1. Prima strofă – creația ca treaptă a maturizării („Prin râpi și gropi adânci/ suite de bătrânii mei pe brânci.”)
2. A doua parte – transformarea realității în artă („din bube mucegaiuri și noroi/ iscat-am frumuseți și prețuri noi”)
Viziunea argheziană este duală:
– estetica urâtului – arta poate fi creată din orice aspect al realității
– rolul poetului de făuritor care filtrează și transmite sentimentele colective
3. Elemente de structură
Titlul:
– sens propriu: act juridic pentru moștenire
– sens conotativ: moștenire spirituală pentru urmași
– legătură cu scrierile biblice
Lirismul:
– subiectiv, cu mărci ale eului liric:
• pronume („străbunii mei”, „cartea mea”)
• verbe („nu-ți voi lăsa”, „am ivit”, „am prefăcut”)
– poetul apare ca voce socială responsabilă
Compoziția
Prima parte:
– cartea ca moștenire spirituală
– legătura între generații
– importanța inițierii prin lectură
Partea a doua:
– procesul de transformare poetică:
• sapa devine condei
• brazda devine călimară
• graiul simplu devine „cuvinte potrivite”
• zdrențele devin „muguri și coroane”
Partea a treia:
– procesul creației:
• „slova de foc” – inspirația
• „slova făurită” – munca poetului
– relația rob (poet) – domn (cititor)