Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

Încadrare

  • Scrisă în 1924, publicată în „Revista Română”
  • Baladă cultă, un cântec bătrânesc cu o poveste de dragoste fantastică dintre două lumi antagonice: omenescul și vegetalul
  • Predomină epicul
  • Trăsături moderniste prin aspirația spre cunoaștere, metafore simbolice (soare, umbră, lumină, nunta, culesul)
  • Limbaj cu arhaisme, ambiguu, încifrat
  • Baladă reinterpretată, cu sonoritate tradițională și poem alegoric modern al cunoașterii

Tema

  • Duală, ca în „Luceafărul” lui Eminescu:
    1. Iubirea ca stare de înălțare a spiritului
    2. Condiția omului de geniu
  • Prima secvență: iubirea împlinită (nuntă, oaspeți, menestreli)
  • A doua secvență: iubirea neîmplinită, eșuată
  • Viziune modernă prin multiple semnificații simbolice:
    • Crypto și Enigel: două lumi diferite, spații simbolice (lumină vs umezeală)
    • Modalități diferite de cunoaștere: sentimentală vs rațională
    • Interpretări filosofice despre evoluția umană

Elemente de structură

  • Titlul trimite la mari povești de dragoste universale (Romeo și Julieta, Tristan și Isolda), dar aici cuplul este din regnuri diferite:
    • Crypto: rațiune, vegetal, stadiu increat
    • Enigel: aspirația spre soare, ideal, condiția umană superioară
  • Compoziție clasică, tehnica povestirii în ramă: două părți, două nunți (una umană, împlinită; cealaltă fantastică, inițiatică, imposibilă)
  • Prologul conturează cadrul nunții, dialog menestrel – nuntaș fruntaș
  • Menestrelul cântă povestea ratată dintre Crypto și Enigel
  • Expozițiunea prezintă antiteza portretelor: Crypto („inimă ascunsă”, rege al făpturilor inferioare, întuneric) vs Enigel (înger, aspirație spre lumină)
  • Povestea se desfășoară în plan oniric, în visul fetei
  • Chemările lui Crypto au rezonanțe magice, erotice, dar Enigel refuză (cu motive legate de aspirația spre lumină, soare)
  • Refuzul lui Enigel și incompatibilitatea soare-umbră duc la blestemul final: Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare și este condamnat la o existență degradată

Limbajul artistic

  • Elementele de oralitate, arhaisme: “a împărăţi”, “a îmbia”, “puiacă”, “lumine”, etc.
  • Exclamații retorice, epitet, inversiuni, repetiții pentru expresivitate
  • Metafore și simboluri abundente (pat de râu, inel de soare, venin, blestem)