Cum a Navigat România prin Conflictul Ideologic Mondial

Bună ziua, tineri istorici! Astăzi vom explora o perioadă fascinantă și plină de tensiuni din istoria lumii: Războiul Rece. Vom vedea cum a fost implicată România în acest conflict global și cum a reușit să-și găsească, treptat, propria cale. Este o poveste despre ideologii, alianțe și curaj. Să începem!

Ce a fost Războiul Rece?

După al Doilea Război Mondial, Războiul Rece a reprezentat un conflict ideologic la nivel mondial între cele două mari superputeri: Uniunea Sovietică (URSS) și Statele Unite ale Americii (SUA). Deși nu a fost un război „fierbinte” cu lupte directe între cele două, a fost o perioadă de tensiuni politice, economice și militare.

România în prima parte a Războiului Rece: Subordonare față de Moscova

După al Doilea Război Mondial, România a intrat în sfera de influență sovietică. În această perioadă, implicarea României în Războiul Rece a fost caracterizată de o subordonare totală față de politica dictată de Moscova.

• CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc): În 1949, statele comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au format această organizație economică. A fost răspunsul Moscovei la Planul Marshall al SUA, care viza ajutarea țărilor europene afectate de război. România a fost obligată să refuze Planul Marshall sub presiunile sovieticilor.
• Tratatul de la Varșovia (1955): Din punct de vedere militar, în 1955, s-a constituit alianța militară a țărilor comuniste, numită „Tratatul de la Varșovia”, din care a făcut parte și România. Această alianță a fost răspunsul Moscovei la formarea alianței occidentale, NATO.

Un moment de subordonare: Revoluția din Ungaria (1956)

Un exemplu clar de subordonare a României față de Moscova în cadrul Războiului Rece a avut loc în 1956. Atunci, în Ungaria a izbucnit o puternică revoluție anticomunistă, care a fost înfrântă prin intervenția armatei sovietice. Liderul comunist român de la acea vreme, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a sprijinit intervenția sovietică din Ungaria.

O recompensă neașteptată: Retragerea trupelor sovietice (1958)

Ca mulțumire pentru sprijinul acordat în 1956, liderul sovietic Nikita Hrușciov a decis în 1958 retragerea trupelor sovietice din România. Astfel, România a devenit primul stat comunist din care au fost retrase trupele Moscovei.

A doua perioadă a comunismului românesc: Distanțarea de Moscova

La începutul anilor 1960, se observă o distanțare treptată a politicii internaționale românești față de Moscova.

• Refuzul Planului Valev (1964): Comuniștii români au refuzat să aplice planul economic sovietic „Valev”. Acest plan ar fi lovit puternic economia românească, obligând-o să se axeze doar pe agricultură și să renunțe la principalele ramuri industriale.
• „Declarația din aprilie 1964 a PMR-ului”: Gheorghe Gheorghiu-Dej a lansat această declarație, prin care se preciza că fiecare partid comunist trebuie să-și construiască propria cale de realizare a socialismului, fără amestec extern.

Nicolae Ceaușescu și politica de distanțare (după 1965)

În 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit, iar puterea a fost preluată de Nicolae Ceaușescu. Acesta a continuat și a accentuat politica de distanțare față de URSS în relațiile internaționale.

• Reluarea relațiilor diplomatice cu RFG (1967): România a devenit primul stat comunist din Europa de Est care a reluat relațiile diplomatice cu Republica Federală Germania.
• Poziția României în „Războiul de 6 zile” (1967): Deși Moscova a ordonat ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul, Ceaușescu a refuzat acest lucru. România a devenit singurul stat comunist din Europa de Est care a menținut relațiile cu statul evreu. Aceste evenimente au dus la o răcire a relațiilor dintre România și URSS.

Cel mai puternic exemplu de distanțare: Invazia Cehoslovaciei (1968)

Cel mai puternic exemplu de distanțare a României față de URSS în cadrul Războiului Rece s-a petrecut în 1968. Atunci, în Cehoslovacia a avut loc o puternică revoluție anticomunistă, cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga„. La ordinul Moscovei, armatele comuniste ale Tratatului de la Varșovia au intervenit în Cehoslovacia, înfrângând revoluția.

• Refuzul României de a participa la invazie: România a fost singurul stat comunist care a refuzat să participe la acea invazie.
• Critica publică a lui Ceaușescu: Pe 22 august 1968, Nicolae Ceaușescu a organizat o mare Adunare Populară la București, unde a criticat deschis invazia sovietică din Cehoslovacia.

Atitudinea curajoasă a României a atras admirația întregii lumi, iar țara noastră a fost vizitată de importanți lideri occidentali, precum președintele francez Charles de Gaulle și președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford.

Sfârșitul Războiului Rece și căderea comunismului în România

În 1985, la conducerea URSS a ajuns Mihail Gorbaciov, care a promovat o politică de reformare a comunismului bazată pe principiile liberale: „perestroika” (restructurare) și „glasnost” (transparență).

• Conflictul dintre Gorbaciov și Ceaușescu (1987): În 1987, Gorbaciov a vizitat România și a intrat în conflict deschis cu Nicolae Ceaușescu. Acesta instaurase o dictatură personală și refuza orice reformă propusă de Gorbaciov.
• Izolarea României: Situația în România devenise dramatică, iar țara noastră era tot mai izolată pe plan internațional.

În aceste condiții, în decembrie 1989, în România a avut loc o sângeroasă revoluție anticomunistă, în urma căreia a fost înlăturată dictatura lui Ceaușescu, iar România a revenit pe calea democrației.