De la Vis la Realitate

Salutare, tineri istorici! Astăzi vom descoperi împreună cum a luat naștere România modernă, o țară așa cum o știm astăzi. Vom vedea cum, de-a lungul secolelor, românii au avut un vis măreț și au luptat pentru a-l transforma în realitate. Haideți să începem această călătorie fascinantă!

Primele Proiecte Politice: Visul Unirii

În secolul al XVIII-lea, pe vremea când Țările Române erau sub stăpânire străină (regimul fanariot), boierii noștri, adică nobilii, au început să viseze la o țară mai bună. Ei s-au unit în Partida Națională și au scris primele proiecte politice românești. Acestea erau ca niște liste de dorințe, trimise marilor puteri ale lumii (Rusia, Austria, Prusia) la congresele de pace.

Ce își doreau românii?

• Să scape de domnitorii străini (fanarioți) și să aibă din nou domnitori români (pământeni).
• Să se unească Moldova cu Țara Românească într-un singur stat românesc, protejat de marile puteri.
• Să aibă autonomie (să se conducă singuri) și neutralitate (să nu se implice în conflictele altora).

Un exemplu este boierul Ienăchiță Văcărescu, care în 1772 a cerut sultanului să respecte vechile tratate și a arătat că preferă stăpânirea otomană în locul protecției rusești.

Secolul XIX: Revoluții și Reforme

Prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost plină de evenimente importante, care au pregătit terenul pentru crearea României moderne.

Revoluția lui Tudor Vladimirescu (1821)

În 1821, în Țara Românească a avut loc revoluția lui Tudor Vladimirescu. Un document important al acestei revoluții a fost „Cererile norodului românesc”, care conținea dorințele poporului:

• Suveranitatea poporului (adică poporul să decidă).
• Domnitorul să fie ales de către popor.
• Limitarea abuzurilor domnitorilor fanarioți.
• Obținerea funcțiilor pe merit.
• Reînființarea armatei naționale.

Deși nu s-a cerut direct înlăturarea fanarioților, în 1822, turcii au renunțat la domniile fanariote și au revenit domnitorii români: Ioniță Sandu Sturdza în Moldova și Grigore Dimitrie Ghica al IV-lea în Țara Românească.

Proiecte Politice Noi

În 1822, boierul Ionică Tăutu din Moldova a elaborat un proiect numit „Constituția Cărvunarilor”, care aducea idei moderne:

• O monarhie cu putere limitată și ereditară.
• Autonomia Moldovei.
• Drepturi și libertăți cetățenești.
• Desființarea vămilor interne.

În 1826, Dinicu Golescu, în lucrarea sa „Însemnare a călătoriei mele”, a cerut unirea tuturor teritoriilor românești într-un regat al Daciei Mari.

Regulamentele Organice (1831-1832)

În timpul ocupației rusești, au fost create primele legi importante, numite Regulamentele Organice. Acestea au fost introduse în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova și au adus principii moderne:

• Separarea puterilor în stat (puterea de a conduce, de a face legi și de a judeca).
• Domnitorul să fie ales pe viață de către o adunare specială.
• O reformă fiscală (un singur impozit pentru fiecare familie).
• O reformă a justiției (înființarea tribunalelor și a avocaților).

Revoluția de la 1848

Între 1848-1849, a avut loc revoluția pașoptistă în Țările Române. Lideri importanți au fost Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu și Avram Iancu.

Revoluționarii au organizat mari adunări și au adoptat documente cu obiective clare:

• Modernizarea instituțiilor și a societății.
• Rezolvarea problemei țărănești (țăranii să primească pământ).
• Drepturi și libertăți cetățenești.
• Unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat.

Unirea Principatelor: Faptul Împlinit (1859)

După Războiul Crimeei, în 1856, la Congresul de pace de la Paris, marile puteri au discutat și despre problema românească. S-a decis consultarea românilor prin adunări ad-hoc în 1857. Românii s-au pronunțat clar pentru:

• Unirea Moldovei cu Țara Românească într-un stat numit „România„, sub protecția marilor puteri.
• Un principe străin la conducerea noului stat.
• Autonomie și neutralitate.

Deși în 1858, Convenția de la Paris nu a acceptat toate dorințele românilor, în 1859, Europa a fost pusă în fața „faptului împlinit” prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie 1859, a fost ales și domn al Țării Românești. Această dublă alegere a dus la unirea principatelor și la constituirea statului român modern!

Consolidarea și Modernizarea Statului Român Modern

După Unire, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a început un program amplu de consolidare și modernizare a României.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

• Pe 22 ianuarie 1862, la București s-a format primul guvern unic al României moderne.
• Pe 24 ianuarie 1862, s-a întrunit primul Parlament unic, iar Bucureștiul a devenit capitala țării. Ziua de 24 ianuarie a devenit sărbătoare națională.
• Cea mai importantă reformă a fost legea agrară din august 1864, prin care țăranii au primit pământ. Această lege a desființat relațiile feudale.
• În 1864, a fost adoptată o nouă lege a învățământului, prin care primele 4 clase au devenit obligatorii și gratuite. Învățământul a fost scos de sub controlul Bisericii și trecut sub autoritatea statului.
• Au fost înființate primele universități românești la Iași (1860) și București (1864).

Din păcate, reformele lui Cuza au nemulțumit unele grupări politice, care au format „Monstruasa Coaliție” și l-au obligat pe Cuza să abdice pe 11 februarie 1866.

Carol I și Proclamarea Regatului

După abdicarea lui Cuza, a fost adus principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care pe 10 mai 1866 a devenit domnitorul Carol I (1866-1914). El a continuat modernizarea țării.

• Pe 1 iulie 1866, a fost adoptată prima Constituție românească, după modelul celei belgiene, considerată foarte modernă. Aceasta prevedea:
  • România este o monarhie constituțională și ereditară.
  • Separarea puterilor în stat.
  • Drepturi și libertăți cetățenești.

După Criza Orientală (1877-1878), prin care România și-a câștigat independența, în 1881, România a fost proclamată Regat. Carol I și soția sa, Elisabeta de Wied, au devenit regi ai României.

Independența României și Relațiile Externe

Câștigarea independenței a fost un obiectiv major pentru România modernă.

Criza Orientală și Războiul de Independență (1877-1878)

Între 1875-1876, a izbucnit o răscoală anti-otomană în Balcani. La început, România a fost neutră, dar în secret s-a aliat cu Rusia împotriva Turciei. Pe 4 aprilie 1877, s-a semnat o convenție între România și Rusia, prin care Rusia se obliga să respecte integritatea teritorială a României, iar trupele rusești puteau trece prin țară.

Pe 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României!

În vara anului 1877, armata română a trecut la sud de Dunăre și a luptat alături de ruși împotriva turcilor. Armata română s-a acoperit de glorie în bătăliile de la Grivița, Smârdan, Rahova și Plevna.

Criza Orientală s-a încheiat cu înfrângerea Turciei, iar în 1878 au fost semnate două tratate de pace la San Stefano și Berlin.

Recunoașterea Independenței și Noi Alianțe

Prin tratatele de la San Stefano și Berlin din 1878, marile puteri au recunoscut independența României, dar cu anumite condiții:

• România trebuia să acorde cetățenie română și locuitorilor necreștini.
• Guvernul român trebuia să cumpere acțiunile unei societăți germane de căi ferate.
• România primea Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor, dar ceda Rusiei trei județe din sudul Basarabiei.

După aceste evenimente, relațiile dintre România și Rusia s-au tensionat. De aceea, în 1883, România a aderat la Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Această alianță a fost secretă și defensivă.

Aceasta a fost povestea fascinantă a nașterii și consolidării statului român modern! Sper că ați învățat multe lucruri noi și interesante.