O Călătorie prin Istoria Legilor Noastre

Salutare, tineri exploratori ai legilor! Astăzi vom porni într-o călătorie fascinantă prin istoria României, pentru a descoperi ce sunt Constituțiile și cum au modelat ele țara noastră de-a lungul timpului. Vom vedea cum aceste legi fundamentale au reflectat schimbările din societate, de la monarhie la republică, de la democrație la regimuri autoritare și înapoi la democrație. Pregătiți-vă să înțelegeți cum funcționează o țară!

Ce este o Constituție?

O Constituție este ca o carte de reguli foarte importantă pentru o țară. Ea stabilește cum este organizat statul, ce drepturi și libertăți au oamenii și cum funcționează instituțiile. Ideea de Constituție a apărut în secolul al XVIII-lea, pentru a stabili o relație clară între conducător și popor.

De-a lungul istoriei, România a avut mai multe Constituții, fiecare reflectând perioada în care a fost creată. Haideți să le descoperim pe rând!

Constituția din 1866: Nașterea României Moderne

După ce Alexandru Ioan Cuza a abdicat, pe tronul României a venit principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a devenit Carol I pe 10 mai 1866. Unul dintre primele sale gesturi importante a fost adoptarea primei Constituții românești pe 1 iulie 1866.

Ce aducea nou Constituția din 1866?

Această Constituție a fost inspirată de Constituția Belgiei, considerată foarte modernă la acea vreme. Ea a adus principii noi și liberale:

• România a fost proclamată monarhie constituțională și ereditară. Asta înseamnă că regele conducea, dar respecta Constituția, iar tronul se transmitea din tată în fiu.
• A fost introdus principiul separării puterilor în stat:
  • Puterea executivă (de a conduce) aparținea domnitorului și guvernului.
  • Puterea legislativă (de a face legi) aparținea Parlamentului (format din Adunarea Deputaților și Senat).
  • Puterea judecătorească (de a judeca) aparținea instanțelor de judecată.
• Au fost garantate drepturi și libertăți cetățenești, cum ar fi egalitatea în fața legii, libertatea de exprimare și libertatea individuală.
• Dreptul la cetățenie română îl aveau doar locuitorii de religie creștină.
• Legea electorală se baza pe votul censitar, adică puteau vota doar cei care aveau o anumită avere.

Această Constituție a fost foarte importantă pentru dezvoltarea României moderne și a rămas în vigoare până în 1923.

Constituția din 1923: Constituția României Mari

După Marea Unire din 1918, când toate provinciile românești s-au unit, a fost nevoie de o nouă Constituție care să reflecte noua realitate a României Mari. În 1923, regele Ferdinand I a adoptat această nouă Constituție.

Ce a păstrat și ce a schimbat Constituția din 1923?

Constituția din 1923 a păstrat multe dintre principiile democratice ale celei din 1866:

• România a rămas monarhie constituțională și ereditară.
• A fost menținută separarea puterilor în stat.
• Au fost garantate în continuare drepturi și libertăți cetățenești.

Dar au existat și diferențe importante:

• S-a precizat clar că statul român este național și unitar.
• Dreptul la cetățenia română îl aveau toți locuitorii, indiferent de religie, sex sau etnie.
• S-a introdus votul universal pentru bărbații care aveau peste 21 de ani (femeile, magistrații și ofițerii nu aveau încă drept de vot).

Această Constituție a jucat un rol crucial în consolidarea statului român unitar.

Constituția din 1938: Regimul de Autoritate Monarhică

În 1938, regele Carol al II-lea a impus o nouă Constituție, prin care și-a instaurat un regim de autoritate monarhică. Deși părea să mențină principii democratice, în practică, acestea nu erau respectate.

Caracteristicile Constituției din 1938:

• Regele a fost proclamat „capul statului” și controla o mare parte din puterea politică.
• Principiul separării puterilor în stat nu era respectat, iar Parlamentul avea doar un rol simbolic.
• A fost introdusă cenzura, starea de asediu și pedeapsa cu moartea.
• Pluripartidismul (existența mai multor partide politice) a fost înlocuit cu monopartidismul (un singur partid, Frontul Renașterii Naționale).

Totuși, au existat și câteva asemănări cu Constituția din 1923:

• România a rămas monarhie constituțională și ereditară.
• S-a menținut caracterul național și unitar al statului român.
• Dreptul la cetățenie îl aveau toți locuitorii.
• Femeile au primit drept de vot (dacă aveau peste 30 de ani și știau carte).

Această Constituție a marcat sfârșitul democrației în România pentru o perioadă.

Constituțiile Comuniste (1948, 1952, 1965): Regimul Totalitar

După al Doilea Război Mondial, România a intrat sub influența Uniunii Sovietice, iar comuniștii au preluat puterea. Această perioadă a fost marcată de trei Constituții nedemocratice și totalitare.

Constituția din 1948: Prima Constituție Comunistă

Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost obligat să abdice, iar România a devenit republică. În 1948, a fost adoptată prima Constituție comunistă, după modelul sovietic.

• Nu erau garantate drepturile și libertățile omului.
• A fost desființat pluralismul politic, impunându-se un singur partid: PMR (Partidul Muncitoresc Român).
• Principiul separării puterilor în stat a fost desființat, toată puterea fiind concentrată într-o singură instituție: MAN (Marea Adunare Națională).
• A fost desființată proprietatea privată și economia de piață.
• Denumirea statului a devenit „RPR – Republica Populară Română„.

Constituția din 1952: Sovietizarea României

În 1952, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej a adoptat a doua Constituție Comunistă, care a menținut în mare parte prevederile nedemocratice din 1948. Aceasta a marcat momentul culminant al sovietizării României și a precizat „dictatura proletariatului” (adică a muncitorilor).

Constituția din 1965: Național-Comunismul

În 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, puterea a fost preluată de Nicolae Ceaușescu. A fost adoptată a treia Constituție comunistă, care a menținut principiile nedemocratice, dar a adus și câteva diferențe:

• S-a precizat clar caracterul național și unitar al statului român.
• Denumirea statului s-a schimbat din „RPR” în „RSR – Republica Socialistă România„.
• Denumirea partidului conducător s-a schimbat din „PMR” în „PCR – Partidul Comunist Român„.

Toate aceste Constituții comuniste au avut efecte negative asupra societății românești, deoarece nu respectau drepturile și libertățile cetățenilor.

Constituția din 1991: Revenirea la Democrație

După Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, care a dus la căderea regimului comunist, a fost nevoie de o nouă Constituție democratică. În 1991, a fost adoptată Constituția Postdecembristă, care a marcat revenirea României pe calea democratică.

Principii Democratice ale Constituției din 1991:

• Sunt garantate drepturile și libertățile omului (egalitatea în fața legii, libertatea de exprimare, libertatea individuală etc.).
• A revenit pluralismul politic (existența mai multor partide).
• Este respectat principiul separării puterilor în stat.
• A revenit economia de piață și a fost garantată proprietatea privată.
• Votul este universal, egal, secret, direct și liber pentru toți cetățenii care au împlinit 18 ani (femeile și bărbații votează de la aceeași vârstă).
• Au fost înființate două noi instituții importante: Curtea Constituțională și Avocatul Poporului.

Constituția din 1991 este valabilă și astăzi, dar a fost modificată în 2003 pentru a permite aderarea României la NATO (2004) și Uniunea Europeană (2007).

În concluzie, Constituțiile sunt documente esențiale care definesc o țară. Am văzut cum România a trecut prin diferite etape, de la monarhie la republică, de la democrație la totalitarism și înapoi la democrație, iar fiecare Constituție a reflectat aceste schimbări. Este important să înțelegem aceste legi pentru a înțelege cum funcționează societatea noastră!