O Călătorie prin Evenimente Cruciale

Salutare, tineri exploratori ai istoriei! Astăzi vom descoperi împreună cum a fost România în secolul al XX-lea, o perioadă plină de schimbări uriașe, de la războaie la transformări politice profunde. Vom vedea cum țara noastră a trecut prin momente de glorie, dar și prin perioade dificile, marcate de ideologii și practici politice totalitare. Pregătiți-vă să înțelegeți cum evenimentele mondiale au influențat destinul României!

România la Începutul Secolului XX: Războaiele Balcanice

La începutul secolului XX, zona Balcanilor era un butoi cu pulbere, iar două războaie au izbucnit acolo, între 1912 și 1913. Acestea au fost ultimele etape ale Crizei Orientale.

Primul Război Balcanic (1912)

În 1912, a izbucnit primul război balcanic, în care Turcia a luptat împotriva unei alianțe formate din Serbia, Grecia, Muntenegru și Bulgaria. România a rămas neutră. Turcia a fost învinsă, iar pacea a fost semnată la Londra.

Al Doilea Război Balcanic (1913)

Curând, au apărut neînțelegeri între foștii aliați balcanici, mai ales din cauza pretențiilor Bulgariei. Astfel, în 1913, a izbucnit al doilea război balcanic, în care Bulgaria a luptat împotriva Serbiei, Greciei, Muntenegrului, Turciei și… României! Guvernul român, condus de Titu Maiorescu, a implicat România în acest război, nemulțumit de pretențiile Bulgariei.

Bulgaria a fost învinsă, iar tratatul de pace a fost semnat la București în 1913. Acest lucru a arătat că România era un factor important de stabilitate în sud-estul Europei. Prin acest tratat, România a primit sudul Dobrogei (Cadrilaterul).

România în Primul Război Mondial (1914-1918)

Primul Război Mondial a fost un conflict uriaș, cauzat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul teritoriilor și influenței în lume.

Neutralitatea României (1914-1916)

Pe 15 iunie 1914, la Sarajevo, prințul moștenitor al Austro-Ungariei a fost asasinat, declanșând războiul. Deși România făcea parte din Tripla Alianță (Puterile Centrale) din 1883, pe 21 iulie 1914, Consiliul de Coroană de la Sinaia a decis ca țara să rămână neutră. Timp de doi ani, România a fost presată să intre în război de ambele alianțe (Antanta și Puterile Centrale).

Intrarea în Război și Dificultățile (1916)

După doi ani de neutralitate, pe 4 august 1916, România a semnat un tratat de alianță cu Antanta (Rusia, Anglia, Franța). Prin acest tratat, Antanta recunoștea drepturile României asupra Transilvaniei și Bucovinei, aflate sub stăpânire austro-ungară.

În noaptea de 14-15 august 1916, România a intrat în război împotriva Puterilor Centrale. Din păcate, armata română nu era pregătită și a suferit mari înfrângeri în toamna anului 1916. Capitala și două treimi din teritoriul național au fost ocupate. Singurul teritoriu neocupat a fost Moldova, unde s-au retras armata, Guvernul și familia regală (Iașiul a devenit capitala). Tezaurul românesc a fost trimis în Rusia pentru păstrare, dar a fost confiscat de comuniștii ruși după venirea lor la putere.

Victoriile din 1917 și Retragerea din Război

În primăvara anului 1917, armata română din Moldova a fost reorganizată și înzestrată cu armament modern, cu ajutorul comisiei militare franceze conduse de generalul Henri Berthelot.

În vara anului 1917, armatele române au obținut mari victorii la Mărăști, Mărășești și Oituz împotriva germanilor, sub conducerea generalilor Alexandru Averescu și Eremia Grigorescu. Din păcate, aceste victorii nu au putut fi valorificate pe deplin. În toamna anului 1917, în Rusia a avut loc revoluția bolșevică, iar comuniștii ruși au decis să scoată Rusia din război. România a rămas fără aliat pe front și, în mai 1918, guvernul român a fost nevoit să încheie o pace dezavantajoasă și umilitoare cu Germania la București-Buftea.

Totuși, în 1918, Antanta a obținut victorii pe toate fronturile, iar pe 11 noiembrie 1918, Germania a capitulat, punând capăt Primului Război Mondial. Pentru România, participarea la acest război a avut o consecință istorică: înfăptuirea Marii Uniri din 1918 și formarea României Mari!

Marea Unire din 1918: Nașterea României Mari

Participarea României la Primul Război Mondial de partea Antantei victorioase a dus la realizarea unui vis vechi de secole: Marea Unire cu provinciile românești aflate sub stăpânire străină. Astfel s-a format România Mare, recunoscută pe plan internațional la Conferința de Pace de la Paris-Versailles (1919-1920).

Etapele Marii Uniri:

Basarabia: Prima provincie care s-a unit a fost Basarabia, aflată sub stăpânirea Rusiei țariste. Pe 27 martie 1918, la Chișinău, s-a proclamat unirea Basarabiei cu România.
Bucovina: A doua provincie a fost Bucovina, aflată sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. Pe 19 noiembrie 1918, la Cernăuți, s-a proclamat unirea Bucovinei cu România.
Transilvania: Momentul culminant al Marii Uniri a fost Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Atunci, în prezența a 100.000 de oameni și 1.228 de delegați, s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România.

Acest act istoric a fost posibil și datorită activității unor personalități precum Iuliu Maniu, Octavian Goga, Pantelimon Halippa și Ion Inculeț.

Secolul XX: Între Democrație și Totalitarism

După Primul Război Mondial, Europa a cunoscut apariția unor ideologii și practici politice totalitare, care au avut un impact major și asupra României.

Comunismul Sovietic

Comunismul a fost prima ideologie totalitară apărută în Europa, în Rusia, în urma Revoluției Bolșevice condusă de Vladimir Ilici Lenin (1917). În 1922, s-a format URSS, iar după moartea lui Lenin în 1924, puterea a fost preluată de Iosif V. Stalin, care a instaurat un regim totalitar, dictatorial.

Practici politice totalitare ale comunismului:

Nerespectarea drepturilor și libertăților omului.
Desființarea pluralismului politic și supremația unui singur partid (partidul comunist).
Cultul personalității conducătorului (Stalin era numit „Tătucul” popoarelor sovietice).
Un aparat de represiune și teroare politică condus de poliția politică (KGB). Cei care se opuneau erau arestați, torturați sau deportați în lagărele de muncă din Siberia (GULAG).
Economia era centralizată, dirijată și planificată, iar proprietatea privată era desființată. În sate, a avut loc colectivizarea agricolă, prin care țăranii erau deposedați de pământuri, care intrau în proprietatea statului (colhozuri și sovhozuri).

După al Doilea Război Mondial, URSS și-a extins influența asupra țărilor din estul Europei, inclusiv România, unde au fost instaurate regimuri comuniste după modelul sovietic.

Fascismul Italian

Fascismul a apărut în Italia după Primul Război Mondial, pe fondul unei crize economice. În 1922, membrii partidului fascist („cămășile negre”) au organizat „Marșul asupra Romei”, iar regele italian Victor Emmanuel al III-lea l-a numit prim-ministru pe liderul fascist Benito Mussolini. Acesta a instaurat un regim totalitar și dictatorial.

Practici politice totalitare ale fascismului:

Nerespectarea drepturilor și libertăților omului.
Desființarea pluralismului politic și supremația unui singur partid (partidul fascist).
Cultul personalității conducătorului (Mussolini își lua titlul de „Il Duce”).
Un aparat de represiune și teroare politică condus de poliția secretă (OVRA).
O caracteristică a fascismului a fost corporatismul, prin care vechile sindicate erau înlocuite cu asociații profesionale care includeau atât muncitori, cât și patroni.

Mussolini a dus o politică militaristă și, alături de Germania și Japonia, a format alianța „Axa Berlin-Roma-Tokyo”.

Nazismul German

Nazismul a apărut în Germania după Primul Război Mondial, tot pe fondul unei crize economice. În 1933, partidul nazist a ajuns la putere prin alegeri democratice, iar liderul său, Adolf Hitler, a devenit cancelarul Germaniei. Acesta a instaurat un regim totalitar și dictatorial.

Practici politice totalitare ale nazismului:

Nerespectarea drepturilor și libertăților omului.
Desființarea pluralismului politic și supremația unui singur partid (partidul nazist).
Cultul personalității conducătorului (Hitler își lua titlul de „Führer”).
Un aparat de represiune și teroare politică condus de poliția secretă (Gestapo).
Hitler a dus o politică rasistă și antisemită (ură împotriva evreilor). El susținea că germanii sunt un popor superior. În timpul războiului, naziștii au pus în aplicare „Soluția finală”, un plan criminal prin care au exterminat 6 milioane de evrei din Europa în lagăre de exterminare precum Auschwitz. Această tragedie este cunoscută sub numele de HOLOCAUST.

Hitler a dus o politică militaristă și, alături de Italia și Japonia, a pus bazele alianței „Axa Berlin-Roma-Tokyo”.

Regimurile Politice în România în Secolul XX

România a trecut prin mai multe tipuri de regimuri politice în secolul XX:

Democratice: Între 1901-1938, România a avut un sistem politic democratic, cu monarhie constituțională și separarea puterilor în stat. Votul a devenit universal pentru bărbați din 1918.
Autoritare: Între 1938-1940, sub Carol al II-lea, a fost instaurat un regim autoritar, cu partid unic (Frontul Renașterii Naționale), cultul personalității și cenzură.
Dictatură militară: Între 1940-1944, sub Ion Antonescu, a existat o guvernare prin decrete-legi.
Comuniste: Între 1948-1989, România a fost condusă de regimul comunist.

Instaurarea Regimului Comunist în România

După 23 august 1944, când mareșalul Ion Antonescu a fost înlăturat, armata sovietică a ocupat România. Prin înțelegerea sovieto-britanică de la Moscova (octombrie 1944), România a intrat în sfera de influență sovietică.

Etapele instaurării comunismului:

Martie 1945: Regele Mihai a fost obligat să accepte formarea guvernului condus de dr. Petru Groza, sub presiunea Moscovei.
Noiembrie 1946: Au fost organizate și falsificate primele alegeri parlamentare postbelice, pentru ca Partidul Comunist Român să obțină controlul.
1947: Partidele politice democratice au fost desființate, iar liderii lor au fost arestați.
30 decembrie 1947: Regele Mihai I a fost obligat să abdice, iar România a fost proclamată Republica Populară Română.

Regimul Stalinist în România (1948-1965)

Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, secretar general al PCR, România a avut un regim politic totalitarist, asemănător celui stalinist din URSS.

Practici politice totalitare:

1948: Înființarea poliției politice Securitatea, principalul instrument de represiune.
1948: Adoptarea Constituției comuniste (Republica Populară Română).
1948: Naționalizarea mijloacelor de producție (trecerea proprietății private în proprietatea statului), cu scopul impunerii modelului sovietic de dezvoltare economică. A avut loc industrializarea forțată și planificarea centralizată în planuri cincinale.
1949-1962: Colectivizarea agriculturii, prin care proprietățile agricole private au fost confiscate și comasate în ferme agricole de stat (CAP). Aceasta a dus la distrugerea relațiilor economice din agricultură și la plecarea țăranilor la orașe.
1950: Înființarea lagărelor de muncă, cum ar fi Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Monopolul asupra culturii: Reorganizarea învățământului după modelul sovietic, introducerea limbii ruse, subordonarea Bisericii Ortodoxe statului și desființarea Bisericii Greco-Catolice.

Sper că această lecție v-a ajutat să înțelegeți mai bine evenimentele complexe din secolul XX al României! Este important să învățăm din istorie pentru a construi un viitor mai bun.

România în Secolul XX: Între Războaie și Schimbări Mari