Geneză
Primul volum al romanului „Moromeții” a fost publicat în 1955, iar al doilea în 1967. Romanul a pornit de la câteva schițe anterioare, precum „O adunare liniștită” și „Salcâmul”. Personajul central, Ilie Moromete, este inspirat din tatăl autorului, iar acțiunea se desfășoară în satul natal al lui Preda, Siliștea-Gumești (județul Teleorman), care devine un simbol literar al satului românesc.
Încadrare și gen
„Moromeții” este un roman realist, epic, cu un fir narativ amplu, mai multe personaje principale și conflicte diverse. Naratorul este omniscient, dar perspectiva este parțială, uneori limitată de punctul de vedere al personajelor Ilie Moromete (în primul volum) și Niculaie (în al doilea). Romanul are și un caracter psihologic, dezvăluind gândurile personajelor prin monologuri și stil direct sau indirect liber. Acțiunea se petrece în vara și toamna anului 1937.
Tema
Romanul ilustrează viața satului românesc din Câmpia Dunării, aflat în plin proces de schimbări sociale, și destrămarea familiei tradiționale țărănești. Două scene simbolice evidențiază acest lucru:
- Scena cinei de la începutul romanului, care arată tensiunile familiale: cei trei frați vitregi stau detașați, iar Moromete domină familia.
- Scena tăierii salcâmului, simbol al unității și stabilității, care odată tăiat sugerează declinul și pierderea echilibrului în familie.
Preda crede că literatura trebuie să surprindă realitatea istorică și socială, iar el folosește un stil epic dens, cu o puternică observație psihologică.
Structura
Titlul romanului provine de la numele familiei Moromete, reprezentanți ai țărănimii, surprinși în fața marilor transformări sociale premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial. Romanul începe cu un incipit care descrie liniștea vieții de sat înaintea unui război iminent, iar finalul arată cum această liniște este spulberată. Timpul este prezentat atât obiectiv (istoria) cât și subiectiv (trăirile personajelor).
Firul epic se construiește din mai multe scene, printre care:
- Prezentarea familiei Moromete la masa cinei, unde se evidențiază conflictele între frați și dorința lui Ilie de a păstra controlul.
- Discuțiile politice din poiana lui Iocan, unde Ilie joacă rolul liderului și analistului.
- Scena tăierii salcâmului, moment simbolic al declinului.
- Scena plății datoriilor, unde Ilie își folosește abilitatea de a păcăli autoritățile.
- Confruntarea finală între Ilie și fiii săi, care contestă valorile tradiționale și aleg o viață materialistă, ducând la destrămarea familiei.
Stil
Preda folosește un stil narativ lent, cu detalii descriptive precise despre gesturi și mimică. Procedeele narative includ oralitatea, dialogul, monologul interior și introspecția, toate realizate într-un limbaj clar și concis, lipsit de înflorituri.
Personajul principal — Ilie Moromete
Ilie Moromete este personajul eponim și centrul romanului, reprezentând țărănimea patriarhală în fața schimbărilor istorice. Este descris drept „ultimul țăran”, legat profund de pământ și familie. Este autoritar, inteligent și are un simț teatral al vieții. Dorința lui este să păstreze unitatea familiei și să protejeze pământul, simbol al stabilității.
Moromete este un personaj static și rotund, cu un destin care exprimă dispariția unei lumi tradiționale. El domină familia și comunitatea, este admirat pentru înțelepciunea și flerul său, dar se confruntă cu opoziția fiilor, care îmbrățișează modernitatea și pleacă de acasă.