Tema și viziunea despre lume în romanul realist, obiectiv, balzacian „Enigma Otiliei”
George Călinescu este o personalitate enciclopedică a literaturii române, un spirit polivalent: critic și istoric literar, biograf, eseist, romancier, poet și dramaturg, activ în perioada interbelică și începutul celei contemporane. A publicat volume de versuri („Poezii”, „Laudă lucrurilor”), romane („Cartea nunţii”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”, „Scrinul negru”), piese de teatru („Şun sau calea netulburată. Mit mongol.”, „Ludovic al XIX-lea”), și opere de critică literară („Istoria literaturii române de la origini până-n prezent”, „Viaţa lui M. Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”). Particularitatea prozei lui constă în crearea personajelor tipologice (ex.: avarul, îndrăgostitul, intelectualul), folosirea metodei balzaciene (tehnica detaliilor, descrieri minuțioase: arhitectură, vestimentație), aplecarea spre monumental și grandios, îmbinarea realismului cu modernismul.
- Încadrare
Romanul este o specie epică de mare întindere, cu mai multe personaje principale și conflicte complexe. „Enigma Otiliei” este un roman realist, obiectiv și balzacian. Realist prin prezentarea veridică a evenimentelor și a indicilor temporali și spațiali, exemplu fiind precizarea exactă a momentului sosirii lui Felix Sima în București: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele 10.” Este obiectiv prin folosirea persoanei a III-a și a unui narator omniscient, omniprezent, heterodiegetic. Perspectiva narativă este preponderent heterodiegetică, dar există pasaje cu narator homodiegetic (Felix Sima martor al evenimentelor). Romanul are și o factură balzaciană, prin utilizarea unor motive specifice lui Honoré de Balzac: moștenirea, relațiile familiale degradate, tehnica detaliului aplicată în descrieri minuțioase ale spațiilor și personajelor.
- Tema
Publicat în 1938, romanul reflectă realist viața burgheziei bucureștene la începutul secolului XX, accentuând problematici precum familia, moștenirea și paternitatea. Tema familiei este surprinsă încă din secvența inițială a jocului de cărți, când Felix intră pentru prima dată în casa lui moș Costache și întâlnește personajele, fiecare fiind caracterizat sumar. Tema moștenirii este firul roșu al acțiunii, influențând destinul multor personaje, iar punctul culminant îl constituie furtul banilor lui moș Costache de către Stănică, fapt ce provoacă moartea bătrânului. Viziunea despre lume este realistă și documentară, literatura surprinzând aspecte din viața cotidiană cu minuțiozitate și nuanțare, dar naratorul nu doar înfățișează realitatea, ci o analizează profund.
- Elemente de structură
Titlul inițial „Părinții Otiliei” ilustra motivul paternității, dar a fost schimbat în „Enigma Otiliei”, subliniind caracterul enigmatic al eroinei, perceput diferit de fiecare personaj, fapt ce conferă romanului o notă de modernitate. Romanul are 20 de capitole, desfășurându-se pe două planuri narative: unul legat de moștenirea lui Costache Giurgiuveanu, altul de destinul lui Felix Sima. Acțiunea începe cu sosirea lui Felix în casa moșului, descrierea detaliată a străzii Antim și a locuinței bătrânului, ilustrând o atmosferă de decădere și grandomanie ieftină. Clanul Tulea, format din Aglae, Simion și copiii lor, vânează averea bătrânului, alături de Stănică Rațiu, personaj avar, dar cu sentimente paterne față de Otilia, pe care nu o înfiază oficial. Finalul aduce soarta personajelor: Otilia se căsătorește și divorțează, iar Felix devine medic reputat și profesor universitar.
- Statut personaje
Otilia este un personaj realist și modern, tânără de 18 ani, fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu. Moșul o iubește, dar nu o înfiază oficial din cauza avariției. Ea este personajul eponim, tipul feminității misterioase și controversate, „eroina lirică” a autorului.
- Trăsături personaje
Călinescu folosește tehnica reflectării, prezentând imaginea Otiliei din multiple perspective, ceea ce îi conferă un caracter ambiguu și enigmatic. Moș Costache o adoră, Pascalopol o vede ca pe o ființă gingașă și artistică, iar Aglae o denunță ca „fată fără căpătâi”. Otilia însă se autocaracterizează lucid, afirmând că este capricioasă și iubitoare de libertate. Personalitatea ei alternează între copilărie jucăușă și rațiune matură, între dezordine și tact, încarnând misterul sufletului feminin. Ea fascinează și tulbură bărbații din jur, Pascalopol și Felix, care au sentimente complexe față de ea.