Aci sosi pe vremuri – Ion Pillat

1. Încadrare și caracterizare

• Specie: Elegie – poezie care exprimă tristețe și melancolie, mai ales prin evocarea trecutului și trecerii timpului.
• Curent literar: Tradiționalism.
• Teme principale: iubirea și trecerea timpului.
• Spațiu: Rural, patriarhal, cu peisaje bucolice și pitoresc natural.
• Caracteristici tradiționaliste:
  • Valorificarea trecutului prin evocare.
  • Utilizarea arhaismelor (ex.: „peruzea”, „crinolină”, „pridvor”).
  • Prezența religioasă simbolizată prin clopotul din turnul vechi.
  • Imaginea casei părintești ca un axis mundi, un centru spiritual și existențial al ființei.
  • Contrastul cu mediul urban, care alienază omul de sine.

2. Ilustrarea temei prin secvențe semnificative

• Secvența 1 – Iubirea bunicilor și casa părintească
  • Casa bunicilor este un centru al universului sufletesc.
  • Timpul este mitic (ex.: „pe vremea haiducilor”).
  • Atmosferă romantică și bucolică: sosirea bunicii în berlină, gesturi romantice ale bunicului.
  • Clopotul din turnul vechi simbolizează stabilitate, protecție și permanență.
• Secvența 2 – Meditație asupra trecerii timpului
  • Eul liric reflectă asupra efemerității vieții.
  • Imaginea portretelor șterse, care păstrează doar o urmă a ființei umane.
• Secvența 3 – Iubirea prezentă a eului liric
  • Repetarea scenariului de iubire, dar cu opoziții între trecut și prezent:
    • Bunica în berlină / iubita în trăsură.
    • Poemele romantice / poeții simboliști.
    • Ochii de peruzea / ametist.
  • Clopotul rămâne prezent ca simbol al continuității și echilibrului.

3. Elemente de structură și limbaj

• Eul liric:
  • Obiectiv în prima parte (descrierea iubirii bunicilor).
  • Subiectiv în partea a doua (meditație și povestea proprie de iubire).
• Titlul:
  • „aci” – formă populară a adverbului de loc.
  • „pe vremuri” – adverb de timp, indicând trecutul.
  • „sosi” – verb la perfect simplu, leagă trecutul de prezent.
• Compoziție:
  • 19 distihuri și 1 monostih, împărțite în 3 secvențe tematice.
• Limbaj:
  • Arhaisme care creionează atmosfera epocii.
  • Imaginar vizual și auditiv pitoresc.
  • Marcă subiectivă în partea de meditație („m-ai găsit”, „ți-am șoptit”).

4. Viziunea despre lume și mesaj

• Poezia exprimă o viziune tradiționalistă în care specificul autentic românesc și spiritul țăranului sunt valorile fundamentale ale identității și creației.
• Mediul rural este locul continuității și al autenticității, în opoziție cu mediul urban, care alienază omul.
• Legătura cu trecutul, cu rădăcinile și cu generațiile anterioare este vitală pentru echilibru și sensul vieții.
• Trecerea timpului este inevitabilă, dar iubirea și tradiția asigură o continuitate spirituală și culturală.