Opera
Opera literară a lui Liviu Rebreanu cuprinde nuvele, romane și piese de teatru. Nuvelele prefațează romanele și sunt preludii ale acestor mari creații.
În Proștii, un țăran ce se trezește de dimineață să ajungă la gară este apostrofat nedrept de conductor după ce pierde trenul.
În Răfuiala, Toma Lotru îl ucide pe Tănase, fostul iubit al soției, din gelozie, prefațând un conflict din romanul Ion.
În Catastrofa, Dan Pop se confruntă cu ideea dezertării, prevestind atmosfera din Pădurea spânzuraților.
Rebreanu este un scriitor care uimește prin forța sa de a prezenta viața în complexitatea ei. Temele specifice operei sale sunt: iubirea, războiul, intelectualul, marile conflicte și tensiuni din viața țăranului, încadrându-se astfel în tipologia epocii, când se scria despre dragoste, pământ, moarte, crimă, patriotism.
Două teme predomină însă: viața rurală (Ion, Răscoala, Răfuiala, Proștii) și războiul (Ițic Ștrul dezertor, Pădurea spânzuraților, Catastrofa).
Ion
Încadrare într-un curent/specie
Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu mai multe personaje principale, conflicte și planuri narative.
Ion se încadrează în romanul tradițional, realist, deoarece prezintă spațiul rural cu obiceiurile vieții specifice (nuntă, horă, înmormântare), descriind satul românesc din primele decenii ale secolului XX. Sunt ilustrate clasele sociale (țărani, intelectuali), instituțiile (școala, biserica, judecătoria), precum și tradițiile locale.
Este și un roman obiectiv, deoarece este scris la persoana a III-a, cu un narator omniscient care cunoaște toate detaliile și poate fi prezent în orice loc sau moment, fără a-și exprima propriile judecăți sau opinii.
Tema și viziunea despre lume
Ion surprinde viața satului transilvănean cu iubiri pasionale, lăcomie de pământ, tradiții, conflicte și momente de sărbătoare.
Patima pentru pământ este o dimensiune fundamentală care însuflețește personajul principal. Aceasta este simbolizată încă din prima scenă, când Ion își sărută pământul cu pasiune. Obsesia sa pentru pământ îl conduce să o seducă pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, pentru a intra în posesia zestrei.
Iubirea pentru Florica este un alt impuls vital pentru Ion. Deși promite să o ceară de nevastă, obsesia pentru pământ îl determină să aleagă pe Ana. După ce își satisface dorința, nu poate renunța la Florica, fapt care generează tragedia Anei, care se sinucide.
Viziunea lui Rebreanu este realistă, combinând emoția cu materialul documentar adunat. Romanul pleacă de la o impresie afectivă puternică: imaginea unui țăran care sărută cu patos pământul, care a rămas obsesivă pentru autor.
Elemente de structură
- Incipitul: descrierea drumului spre satul Pripas și atmosfera liniștită, prevestitoare de necaz.
- Romanul este împărțit pe două planuri:
- Viața satului Pripas, cu obiceiurile și tradițiile sale, în jurul lui Ion și a conflictelor sale.
- Viața familiei Herdelea, intelectualii satului, și evoluția lor.
- Subiectul: destinul lui Ion, flăcău sărac care visează să ajungă în fruntea satului prin posesia de pământ. Pentru aceasta, îl seduce pe Ana, o femeie cu zestre bogată, o ia de soție, dar viața lor este marcată de violență și tragedie.
- Finalul: satul adunat la biserică, drumul care părăsește satul, încheind romanul în manieră circulară.
Stil și limbaj
Limbajul este simplu, precis și sobru, specific prozei realiste. Nu urmărește înfrumusețarea stilului, ci exprimarea clară și exactă.
Caracterizarea personajelor
Ion
Este personajul principal și simbolizează țăranul român ardelean din secolul XX, prins între dorința de pământ și iubire. Este harnic, voinic, dar sărac. Dorința sa obsesivă pentru pământ reprezintă „glasul pământului” care îl domină și îl copleșește.
Ion este marcat și de „glasul iubirii”, dar acesta este subordonat patimii pentru pământ. În final, Ion este pedepsit prin moartea sa, simbol al justiției morale.
Ana
Personaj secundar, dar esențial. Reprezintă mentalitatea femeii țărănci: muncitoare, cu un rol limitat la producerea de copii și administrarea gospodăriei. Suferă din cauza bătăilor tatălui și soțului și ajunge să se sinucidă.
Trăsături ale personajului Ion
Ion este un bărbat voinic și chipeș, dar sărac.
Patima pentru pământ îi oferă demnitate și statut social, însă îl și distruge treptat.
Iubirea pentru Florica, deși sinceră, este subordonată dorinței de avere și influențează tragic destinul său și al Anei.